Mă confrunt de la o vreme cu una bucată mică problemă. Grămătici din toate colţurile patriei (şi bineînţeles “specialişti“ in domeniu) fac mişto de prima pagina a site-ului meu . Acolo scrie clar: bine aţi venit pe pagina mea personală !
“Care este“ , aş putea să adaug. Si uite aşa voi avea mult mai multe succesuri fără să citesc almanahe.
Nu sunt deloc specialist in gramatică deşi la această materie aveam note bunicele. Din păcate nu am mai studiat gramatica din anul… 1978 !!! Mă bazez pe memorie. In ultimii ani au devenit foarte cunoscute şi folosite aceste “pagini personale“ sau bloguri sau site-uri. Un foarte cunoscut specialist numea aceste lucruri “saituri“. Zicea domnia sa că e cazul să românizam anumite denumiri. Aţi ghicit, este vorba despre George Pruteanu, Dumnezeu să-l odihnească în pace.
Primele contestări au venit imediat ce am creat pagina. M-am decis să întreb acolo unde trebuie aşa că am adresat domnului George Pruteanu urmatoarea întrebare: Noţiunea de “pagină personală“ poate fi tratată ca o locuţiune ? Dacă este locuţiune de ce tip este ?
Nu a mai apucat să-mi răspundă …
Speram să îmi răspundă DA iar eu rămîn la părerea ca răspunsul este DA. In acest caz “pagina mea personală“ nu mai este o exprimare de tip vanghelian. Sigur că deranjează şi derutează “mea“ pus la mijloc dar asta este. O exprimare de tipul “bine aţi venit pe pagina personală a lui Marian Stăvăroiu“ nu ar fi dat prilejul pentru comentarii, nu-i aşa ? Echivala cu “bine aţi venit pe site-ul (saitul) lui Marian Stăvăroiu. Sau (deşi acolo nu e blog, acesta e blogul) mergea şi: “bine aţi venit pe blogul meu“.
Dacă încă mai aveţi opinii divergente vă rog să citiţi într-o ordine oarecum diferită: “bine aţi venit pe a mea pagină personală “.
Acum mai aveţi ceva de comentat ? Aştept păreri avizate însă rămîn deocamdată la părerea că exprimarea de acolo nu are nimic greşit.
In fond şi la urma urmei bine aţi venit atit aici (pe blog) cît şi pe acea pagină personală (concepută ca o carte de vizită puţin extinsă) !!!
dAImon: Înțeleg ce spui pentru că așa am fost învățat și la școală. Eu sunt obișnuit cu texte scrise după reguli noi și mă simt ciudat când văd cuvinte gen: “cîine”, “pîine” “cînd” etc. Îmi ia oțâră (nu mult) să caut în “baza de date” și să îmi dau seama că sunt după regulă veche. Nu mă deranjează prea tare dar afectează puțin ritmul în care citesc.
Și până la urmă se acceptă reguli vechi sau nu?
Sau se acceptă doar în sensul că : ” lasă bre că merge și așa! ” ?
@ dAImon: tocmai de aceea am pus si eu cuvintul “specialisti“ intre ghilimele ! Principala lor obiectie este legata de constructia aceasta de trei cuvinte pe care o considera un pleonasm.
(si scuze ca am raspuns asa de tirziu)
Ilea : Conform normelor în vigoare, litera “â” există şi este folosită în interiorul cuvintelor (cu excepţiile de rigoare). Deşi sînt convins că nu te-o împuşca nimeni dacă vei scrie cu “î” peste tot.
Autor : Bine aţi venit pe pagină. Care pagină? A mea. Ce fel de pagină? Personală. Nu văd unde-i problema cu “pagina mea personală”, chiar dimpotrivă, orice altă exprimare mi-ar suna ciudat.
A, buna intrebare ! Ma gindeam sa il intreb pe George Pruteanu cind ajung si eu pe acolo dar pe de alta parte sper ca acest lucru sa se intimple cit mai tirziu. Sa speram ca apare vreun cunoscator pina atunci si ne lumineaza.
Intrebare ajutatoare: te referi la regulile vechi sau la cele noi ?
Sărind peste prima problemă, cum se scrie corect? rămân sau rămîn?