Stiu ca e Craciunul, tocmai am venit de la biserica, stiu ca lumea se intrece in urari, bloggerii se intrec in EMBED-uri pe site si asa mai departe.
Eu ma intrec cu niste sticle. Si mai sper ca Dumnezeu de sus ma vede, intelege si ma iarta. Hai pa, ne vedem la anu`.
Ne moare dragostea
Iubito-n nopţi târzii
Şi bate vântul de ne strică urma
La margine de câmp
Aştept să vii
Astept să-ţi văd în zarea moartă umbra…
De floarea-soarelui
Sunt lanuri lungi
Prezente pentru întâlnirea noastră fastuoasă
Dar drumul este lung
Şi vara-i pe sfârsite
Presimt că ai uitat calea întoarsă
Ce de tăcere si
Ce greu răsare luna
Şi noaptea cade peste mine în fâşii
Se sterge timpul, e timp în aşteptare
Ne moare dragostea,
Iubito-n nopţi târzii
Şi tu nu ştii …
Fiindca nu-mi place sa vad EMBED la mine pe site va ofer doar un link:
Cititi cu atentie, la final vin explicatiile !
De vreo 18 ani incoace tot urmaresc polemicile despre revolutia romana din decembrie 1989. Ca a fost, ca nu a fost, ca a fost regizata, ca a fost spontana, etc, samd. Am si eu parerea mea despre revolutia asta. Am trait-o direct, chiar daca indirect. O sa spuneti ca m-am timpit, cum adica direct si indirect ? Pai e foarte simplu: foarte multi oameni au acum sub 18 ani, deci s-au nascut dupa 1989 si invata despre ea la istorie. Chiar si cei care aveau pina in 6-7 ani atunci nu se poate spune ca au trait revolutia fiindca e clar de ce.
Raminem noi, cei care aveam o virsta suficient de “coapta“ pentru a intelege exact ceea ce s-a intimplat atunci. Si parerile mele, repet, nu prea coincid cu ceea ce scrie in manualul de istorie dupa care sunt formati tinerii de azi. La rindul meu se pare ca am invatat dupa astfel de manuale contrafacute despre primul, despre al doilea razboi mondial, despre comunism, despre rege si cite si mai cite. Este extrem de dezgustator sa constati ce usor se poate falsifica istoria si ai la dispozitie doar doua variante: fie sa iti bagi ceva in ea de istorie (despre picioare e vorba aici) fie sa incerci sa studiezi mai multe surse pentru a-ti face o idee cit de cit corecta.
Nu vreau deocamdata sa imi expun parerea despre aceasta “revolutie“. Fie si numai faptul ca o trec in ghilimele reprezinta ceva. Dar am auzit in aceste zile ceva despre Viena, despre Austria. Si mi-am amintit de un fost cunoscut care in zilele imediat urmatoare inceputului revolutiei, dupa asasinarea lui Ceausescu mi-a zis: Mariane, hai mai la Universitate sa ne inscriem pe liste / Ce liste mai, ai inebunit? / Se fac liste cu participantii la revolutie, hai ca o sa se dea ceva la faza asta / Ce sa se dea mai, tu esti nebun ? Si apoi ce sa cautam noi pe liste, doar nu am participat./ Treaba ta, eu ma duc.
Si s-a dus si acum e mare. A emigrat in Austria in iunie 1990 pe motiv ca e persecutat politic, a obtinut imediat drept de rezidenta iar in urma cu ceva vreme chiar cetatenie. Citi dintre cei care citesc acum aceste rinduri s-au dus in acele zile sa se inscrie pe liste ? Si citi au fost efectiv pe baricadele revolutiei ?
In ceea ce ma priveste am participat indirect la aceasta revolutie. Dar asta nu inseamna ca nu am participat deloc. Sa ma explic. Poate NU au participat cei care s-au incuiat in casa, care au fugit care incotro, care erau prin strainataturi la ora aia si “nu au mincat salam cu soia“. Sau cei care au fost impotriva revolutiei. Dar, oameni buni, stati un pic si ginditi-va: ati avut curent la priza in acele zile ca sa va uitati la televizor ? Da, fiindca niste oameni AU PUS DATORIA MAI PRESUS DE ORICE SI S-AU PREZENTAT LA MUNCA, NU LA LISTELE DIN PIATA UNIVERSITATII. Ati avut paine ? Da, atita cita se gasea pe vremea aia. Ati avut caldura ? Ma rog, ceva-ceva. A mai mers ceva in tara asta in acele zile ? Sigur ca da, fiindca niste oameni erau instruiti sa-si vada de treaba chiar si in caz de razboi SI ACEASTA ESTE CONDUITA NORMALA IN ASTFEL DE CAZURI. Exact, cei care sunteti mai tineri si nu stiti, chiar si in caz de razboi sunt eroi in spatele frontului care duc viata mai departe fiindca avem nevoie de paine, de curent la priza si de cite si mai cite.
Eu unul am lucrat intre 1983 si 2004 la faimoasele “Telefoane“, actuala companie Romtelecom. In acele zile noi ne-am mobilizat cum am stiut mai bine, faceam schimburi de 12 ore ziua fetele si 12 ore noaptea baietii si ne-am vazut de treaba. Da, v-au functionat telefoanele fiindca noi nu puteam sa scoatem strungul din priza si sa mergem la revolutie. Da, ati avut curent la priza fiindca cei din sistemul energetic si-au facut si ei datoria. Si asa mai departe.
De 18 ani lumea se imparte intre merituosii care au facut revolutia si ceilalti, cei lasi si neputinciosi. Ei bine, nu e deloc asa. Merituosii care au facut revolutia sunt putini, ceilalti sunt doar niste impostori care s-au inscris pe liste. De 18 ani aceste liste se verifica si ras-verifica. Nu trebuie sa reamintesc eu aici de participanti care nici nu se nascusera in 1989, cazurile sint cunoscute. La “marea cotitura“ din 1996 ne-am trezit cu alte liste ca de, se schimbase conducerea. Mai sa fie, in cei sapte ani care trecusera oamenii astia uitasera ca au fost la revolutie si si-au adus aminte atunci ! Zilele acestea stau si ma minunez de forfota care i-a cuprins pe unii ca nu se mai revizuiesc odata listele alea, sa incapa si ei. Dureros si scandalos !
Sper sa ne fie clar, oameni buni: eroi ai revolutiei sunt cei ce nu mai sunt printre noi. Noi, ABSOLUT TOTI CEILALTI suntem beneficiarii revolutiei, intr-o masura mai mare sau mai mica, mai cinstita sau nu.
Ca unul care si-a vazut de datorie in acele zile din decembrie ma simt frustrat vazind cum se imparte lumea in “eroi“ (in viziunea lor) si ceilalti. Ca atare ma felicit pentru ideea asta si in acelasi timp ma critic singur ca nu mi-a venit ideea mai devreme (de fapt mi-a venit dar n-am popularizat-o cum trebuie). Cred ca e cazul sa se infiinteze Partidul Celor Care Au Pus Datoria Mai Presus De Orice. Am explicat mai sus cine poate face parte din partid. Macar acum, cind mai avem doi ani si ne desteptam de tot (de la Silviu Brucan citire) e cazul sa punem lucrurile la punct si sa nu mai impartim populatia Romaniei in eroi si lasi. Eu zic sa facem alte criterii: cinstiti si profitori.
Cind sariti la beregatile mele pentru afirmatiile de mai sus trebuie totusi sa va amintiti, stimabililor, ca nu consider ca necinstiti pe toti revolutionarii priviti ca atare astazi. Evident ca sunt printre ei si din cei care au fost pe baricade aici la Bucuresti sau prin tara. Dar ca unul care a fost invitat sa se inscrie pe liste si nu s-a dus credeti-ma va rog ca stiu ce spun. Desteapta-te, romane !
Am publicat acest articol in 2007. Am reusit sa-l cam scot din pepeni pe domnul Ion Iliescu ! Marturie stau si raspunsurile de pe blogul domniei sale.
Din lehamite si lipsa de inspiratie mai scot din cind in cind din “literatura de sertar“ (chestii scrise cind blogul era offline) sau chiar de pe textele salvate din blogul vechi.
UPDATE: am gasit raspunsurile despre care vorbeam mai sus:
http://ioniliescu.wordpress.com/2007/12/28/
si continuarea:
http://ioniliescu.wordpress.com/2008/01/03/
Astazi l-as intreba ceva despre prostanaci dar e sarbatoare si ma abtin deocamdata. Stati pe aproape.
Ca un fel de refugiu de multele inconveniente ale vietii, Dumnezeu, în înalta sa bunăvointă, a dat omului râsul, cu toată scara, de la zâmbetul ironic pâna la clocotirea homerică. Când vezi capete atât de vitreg înzestrate de la natură, încât nu sunt în stare a întelege cel mai simplu adevăr, capete în care, ca în niste oglinzi rele, totul se reflectă strâmb si în proportii pocite, făcându-si complimente unul altuia si numindu-se sarea pământului, ai avea cauză de a te întrista si de a despera de viitorul omenirii daca n-ai sti că după o sută de ani, de pildă, peste amândouă despărtămintele geniilor contimporani, peste balamuc si puscărie, va creste iarbă si că în amintirea generatiei viitoare toate fizionomiile acestea vor fi pierit fără de nici o urmă, ca cercurile din fata unei ape stătătoare.
Garantia învingerii adevărului si binelui în lumea aceasta este moartea. Daca moartea nu s-ar îndura să ne scape de o generatie în disselectiune, daca moartea n-ar pune adevărul la adăpost de onoarea de a fi coexistat alături cu partea criminală si stupidă a omenirii, niciodată natiile n-ar fi putut strânge acel capital de adevăruri care înnobilează aspra lor luptă pentru existentă.
E o fericire pentru noi că, prostia si perversitatea fiind nemuritoare, cel putin prostii si perversii in concreto sunt muritori.
De acolo râsul, ca un voios semn de încredere în zădărnicia acestei privelisti.
(Mihai Eminescu, 1 februarie 1880)
Cred că nu e cazul să explic de ce ! Aveam mai multe de zis dar deocamdată mă străduiesc sa-mi revin.
Dupa cum bine (nu) stiti pe data de 4 decembrie 2009 voi serba… 45 de ani de la data de 4 decembrie 1964. Si ce mi-am zis eu: daca tot e criza (financiara in buzunarele mele) hai sa-mi fac singur un cadou simplu: reactivez blogul.
Stati pe aproape ca intre timp wordpresu` s-a mai schimbat si deocamdata ma lupt cu setarile !